Criza Politică a României: O Cronologie
-
virtual4real - 01 Oct, 2026
Prăbușirea unei coaliții
Pe dimineața de 20 aprilie 2026, Partidul Social Democrat al României a ținut un vot intern care urma să remodeleze peisajul politic al țării pentru luni de zile. Cu 97,7% din delegați în favoare, PSD a votat retragerea sprijinului politic pentru prim-ministrul Ilie Bolojan, punând capăt coaliției care guvernase România de la alegerile precedente. Până după-amiază, guvernul era în criză. Până pe 5 mai, era desființat.
APRILIE 2026
Pe 20 aprilie, PSD retrage sprijinul din coaliție și anunță moțiunea de cenzură. Guvernul Bolojan continuă să funcționeze în timp ce moțiunea adună semnături. Pe 28 aprilie, moțiunea este depusă oficial în Parlament, declanșând procedura constituțională.
MAI 2026
Pe 5 mai, Parlamentul adoptă moțiunea de cenzură cu 281 de voturi — Guvernul Bolojan cade. Urmează consultări informale și, pe 18 mai, consultările oficiale de la Cotroceni, fără acord. Pe 22 mai, Bolojan semnează acordul SAFE. Pe 4 iunie, prima desemnare: Eugen Tomac.
IUNIE 2026
Pe 14 iunie, Dan revocă desemnarea lui Tomac și îl desemnează pe Adrian Veștea, fără să informeze conducerea PNL. Pe 18 iunie, Ciucu e pus sub control judiciar de DNA, iar ÎCCJ dă decizia definitivă în procesul ANI cu Fritz. Pe 21 iunie, Congresul Extraordinar PNL la Romexpo. Pe 22 iunie, Guvernul Veștea e respins. Pe 25 iunie apare candidatura Mureșan; pe 26 iunie, Dan declară blocaj.
IULIE 2026
Parlamentul intră în vacanță pe 1 iulie fără un premier desemnat. Dan refuză o nouă desemnare fără o majoritate sigură și respinge alegerile anticipate, care «ar prelungi starea de incertitudine». Bolojan propune un guvern «de tip armistițiu», Grindeanu acuză AUR că îl ține în funcție pe Bolojan. Între 27 și 31 iulie, o sesiune extraordinară adoptă legile cerute de PNRR.
AUGUST 2026
Criza intră în a patra lună. Pe 14 august, Grindeanu atacă pe datele INS: «Îți lipsesc aproape 40 DE MILIARDE, Ilie!» Pe 27 august, Dan anunță consultări de la 1 septembrie. Pe 31 august, termenul PNRR expiră: România a primit aproximativ 13 miliarde de euro din 20,1.
SEPTEMBRIE – 1 OCTOMBRIE 2026
Pe 3 septembrie, Dan anunță că «e momentul să tranșăm problema». Pe 17 septembrie, după consultări, îl desemnează premier pe Siegfried Mureșan — candidatul PNL-USR-UDMR. PSD anunță din 21 septembrie că nu-l votează, AUR la fel. Pe 26 septembrie, Mureșan depune programul, iar WSJ publică acuzații despre rolul ambasadoarei SUA în Grecia în căderea Guvernului Bolojan. Pe 30 septembrie, Guvernul Mureșan obține doar 182 de voturi din 233. Pentru prima dată după 1989 sunt îndeplinite condițiile pentru alegeri anticipate, dar Dan anunță o nouă desemnare pe 5 octombrie.
Criza se construise săptămâni întregi înainte de a exploda. Conducerea PSD, în frunte cu Sorin Grindeanu, devenise din ce în ce mai ostilă față de ceea ce percepea ca un program guvernamental care le ignora interesele — în special planurile de vânzare sau restructurare a acțiunilor unor companii profitabile de stat. Acesta a fost pretextul declarat. Dedesubt se afla un conflict mai adânc legat de putere, numiri și direcția programului de reformă al țării sub presiunea Comisiei Europene.
Actorii și pozițiile lor
Cronologia implică unsprezece figuri principale, fiecare reprezentând o poziție politică distinctă.
Ilie Bolojan, prim-ministrul, este un politician PNL care și-a construit reputația ca primar al Oradiei printr-o gestiune financiară neobișnuit de disciplinată și reforme anticorupție. A venit la guvernare cu un mandat pentru reformă și disponibilitatea de a lua decizii nepopulare. Când PSD și-a retras sprijinul, el nu a demisionat imediat. A anunțat că va guverna ca prim-ministru minoritar, căutând sprijin de la USR, UDMR și reprezentanții parlamentari ai minorităților etnice — o poziție constituțional validă, dar politic fragilă.
Sorin Grindeanu, președintele PSD și președintele Camerei Deputaților, a fost principalul arhitect al rupturii. Declarațiile sale publice au alternat între atacuri directe la adresa lui Bolojan și asigurări față de partenerii internaționali că PSD rămânea angajat față de PNRR, Fondul de Recuperare al UE și cadrul de achiziții de apărare SAFE. Subtextul era consecvent: PSD a doborât guvernul, dar PSD voia ca lumea să știe că este în continuare un partid responsabil, în care se poate avea încredere.
Nicușor Dan, Președintele României, a ocupat o poziție constituțional constrânsă, dar politic esențială. A clarificat două lucruri devreme: nu va sprijini niciun guvern care include AUR, partidul naționalist de extremă dreapta; și nu va convoca alegeri anticipate dacă o majoritate parlamentară poate forma un guvern. S-a prezentat ca mediator — vizitând summituri europene în Cipru, Dubrovnik și Erevan pe durata crizei, revenind de fiecare dată pentru a conduce runde de consultări informale. Până pe 9 mai, după o primă rundă de discuții cu liderii de partide, nu numise un premier desemnat, dar anunțase că „România va avea un guvern pro-occidental într-un termen rezonabil”.
Dominic Fritz, președintele USR, a fost vocea cea mai consecventă din cursul crizei. USR fusese cel mai activ partener de reformă al guvernului, iar Fritz a clarificat de la bun început că partidul său nu va guverna alături de PSD sub nicio formulă. Declarația sa din 20 aprilie — descriind comportamentul PSD drept „un spectacol cinic și grotesc” — a dat tonul poziției USR pe tot parcursul crizei: sprijinitor al agendei de reformă, necruțător față de actorii care au desființat-o.
Kelemen Hunor, președintele UDMR, a fost pragmaticul. UDMR guvernase cu toată lumea la diferite momente, iar Hunor a fost atent să nu închidă nicio ușă. Când un guvern tehnocrat a fost vehiculat ca posibilă soluție interimară, Hunor l-a respins eficient: „Un guvern tehnocrat va fi abandonat la prima curbă.” Preferința sa era un guvern politic cu o majoritate funcțională, chiar dacă aceasta presupunea o configurație inconfortabilă.
George Simion, președintele AUR, a văzut o oportunitate. AUR a depus propria moțiune de cenzură, coordonând cu PSD. Declarațiile publice ale lui Simion invocau reconcilierea națională, dar manevra sa politică era directă: să atașeze numele AUR de căderea guvernului, să afirme relevanța și să poziționeze AUR ca opțiune de guvernare — știind totodată că atât Nicușor Dan, cât și partidele pro-occidentale îl excludeau explicit.
Oana Gheorghiu, un ministru fără afiliere de partid, desemnată să conducă reforma companiilor de stat, a devenit ținta cea mai specifică a nemulțumirilor PSD. Mandatul său — de a efectua due diligence, de a restructura consiliile de administrație și de a pregăti selectate companii pentru privatizare parțială — era tocmai ceea ce PSD hotărâse să combată. Declarația ei din 20 aprilie a fost directă: „Voi continua mandatul de a face curățenie în companiile de stat; nu voi accepta șantajul PSD.”
Eugen Tomac, liderul PMP (Mișcarea Populară) și europarlamentar, a intrat în centrul scenei pe 4 iunie 2026, când a fost desemnat premier de Nicușor Dan. Ales ca premier „independent de partidele din Parlament”, Tomac a negociat zece zile cu grupurile parlamentare. Stilul său a fost deschis și pragmatic: s-a declarat „dispus să înlocuiască orice nume care ridică semne de întrebare” și a spus că „politica se face cu compromisuri”. Nu a găsit suficientă susținere, iar pe 14 iunie Dan i-a revocat desemnarea.
Adrian Veștea, președintele Consiliului Județean Brașov (PNL) cu peste 30 de ani de carieră în administrație publică, a fost desemnat premier pe 14 iunie 2026 — surprinzând conducerea PNL, care nu fusese consultată. Față de Bolojan, Veștea a ales o altă strategie: nu a refuzat nicio sursă de voturi, a căutat sprijin și în zona PSD și a declarat: „Ceea ce se întâmplă astăzi nu este o ameninţare pentru PNL. Este un moment de responsabilitate.” Bolojan a descris gestul lui Nicușor Dan drept „un act ostil” și a anunțat că parlamentarii PNL care votează Guvernul Veștea riscă excluderea din partid.
Siegfried Mureșan, europarlamentar PNL și vicepreședinte al Parlamentului European (PPE), a intrat în scenă pe 25 iunie 2026 — după căderea Guvernului Veștea — ca propunere a coaliției PNL-USR-UDMR pentru funcția de premier. Un profil deliberat ales pentru audiența externă: recunoscut la Bruxelles, fără istoricul unei decizii controversate la nivel intern, cu un mesaj de reformă și refuz categoric al AUR. Nicușor Dan nu l-a agreat atunci și nu a mai făcut nicio desemnare până în septembrie. Mureșan era însă în joc încă de la căderea Guvernului Bolojan: pe 5 mai avertiza că PSD va cere „numirea rapidă a unui premier-marionetă, de dragul stabilității politice”, iar în iulie acuza PSD că a vrut „toți banii, fără a face nicio reformă” din PNRR. Pe 17 septembrie a fost desemnat premier — al treilea al crizei. A refuzat explicit „scenariul Tomac” („Nu iau în calcul să-mi depun mandatul”), a promis că nu va crește taxele și a dus guvernul la vot pe 30 septembrie, unde a obținut doar 182 de voturi.
Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, a fost pe toată durata crizei principalul purtător de mesaj economic al partidului — și, adesea, vocea lui cea mai precisă. El a anunțat moțiunea de cenzură pe 25 aprilie („Suntem singura țară din UE în criză”), a fixat linia roșie a AUR pe 18 mai („Dacă nu participăm la guvern, nu-l votăm”), l-a numit pe Tomac „activist de partid”, a respins orice negociere cu Veștea și a anunțat pe 1 iulie începerea procedurii de suspendare a lui Nicușor Dan, deși AUR nu avea cele 155 de semnături necesare. În septembrie a dat Guvernului Mureșan „0,00%” șanse și a cerut din nou alegeri anticipate.
Moțiunea de cenzură
Pe 28 aprilie, PSD și AUR au depus împreună o moțiune de cenzură, cu 253 de semnături de la parlamentari PSD, AUR și ai grupului PACE. Moțiunea a fost dezbătută pe 5 mai. Tabelul final a consemnat 281 de voturi în favoare, mult peste majoritatea absolută de 233 necesară. Guvernul Bolojan a căzut.
Marja a fost semnificativă: 281 de voturi au fost cel mai mare număr strâns vreodată de o moțiune de cenzură în Parlamentul României, peste cele 253 de semnături inițiale, cu voturi și din grupuri mai mici.
Consecințele: un guvern în căutarea unei majorități
Odată ce guvernul Bolojan a trecut în regim de interimar, România a intrat în faza care urmează fiecărei crize guvernamentale românești: o rundă de consultări la Cotroceni, palatul prezidențial, în timp ce partidele își declară public valorile pro-europene și negociază în privat distribuirea ministerelor.
Poziția lui Bolojan după colaps a fost remarcabilă prin claritate. A exclus o revenire a PNL la coaliție cu PSD, numind orice astfel de aranjament „un cocktail toxic” care ar valida erorile trecutului. Miza era termenul PNRR din 31 august 2026, iar un guvern interimar nu poate emite ordonanțe de urgență.
Până pe 14 mai, Nicușor Dan anunțase consultări formale pentru săptămâna următoare. Conturul posibilului devenise mai clar: un guvern minoritar susținut de PNL, USR și UDMR, sau un acord mai larg care ar necesita sprijinul pasiv al PSD fără participare formală. Niciuna dintre opțiuni nu era simplă. Ambele cereau partidelor să accepte lucruri pe care le respinseseră public.
18 mai: consultările constituționale
Pe 18 mai, toate partidele parlamentare au participat la consultările formale de la Cotroceni. Sesiunile au durat șapte ore. Pozițiile s-au cristalizat în forma lor cea mai tranșantă până în acel moment.
Grindeanu a intrat cu un veto direct: „Nu mai putem avea un guvern cu Ilie Bolojan premier.” Seara a eliminat orice ambiguitate: „Putem negocia cu el, dar nu mai poate fi prim-ministru.”
Simion a cerut „mandat pentru formarea noii guvernări”. Celelalte partide au rămas unanime în respingerea oricărei formule care includea AUR. Dan a anunțat că va continua consultările „până când se va cristaliza o variantă de majoritate solidă, pro-occidentală”.
Bolojan, Fritz și Hunor și-au menținut pozițiile. Bolojan: „Nu vom susţine un guvern cu premier tehnocrat în care se va regăsi şi PSD.” Fritz: „Nu vom putea susţine un guvern tehnocrat, care este un paravan pentru ca PSD să controleze.” Hunor a cerut „o majoritate parlamentară transparentă și solidă”.
Geometria crizei rămânea neschimbată: PNL, USR și UDMR împreună nu comandă o majoritate parlamentară. Orice guvern format de acestea are nevoie fie de sprijin extern — tolerare, cooperare caz cu caz sau absențe — fie de un acord cu PSD pe care toate trei îl resping public.
21–25 mai: între acorduri și desemnare
Pe 21 mai, Nicușor Dan a extins discuțiile la grupurile parlamentare mai mici și la parlamentarii neafiliați. Pe 22 mai, premierul interimar Bolojan a semnat acordul SAFE cu Uniunea Europeană: aproximativ 16,7 miliarde de euro pentru apărare și securitate, a doua sumă ca mărime din UE, după Polonia. „Prin programul SAFE, România va fi o ţară mai sigură”, a spus Bolojan. În aceeași zi, PSD, PNL, USR și UDMR au semnat, sub medierea Administrației Prezidențiale, angajamentul de adoptare a noii legi a salarizării, jalon PNRR cu termen 1 iulie. Frontul economic fusese deschis încă din 8 mai, când Grindeanu scrisese: „Au promis reformă. Au livrat recesiune!” Pe 25 mai, presa anunța că președintele urma să desemneze premierul în acea săptămână.
4 iunie: primul pariu al lui Dan — Eugen Tomac
Pe 4 iunie 2026, Nicușor Dan l-a desemnat premier pe Eugen Tomac, liderul PMP și europarlamentar: „Pentru că partidele nu se înțeleg între ele, singura soluție este un prim-ministru independent de partidele din Parlament.”
Tomac a promis „o echipă de specialiști, un Guvern tehnic, nu unul politic”. Grindeanu a semnalat deschidere: „România și românii au nevoie, cât mai rapid, de un Guvern!” Bolojan a refuzat a doua zi: „Noi nu putem să votăm un Guvern în care există secretari de stat desemnaţi de PSD sau miniştri care, într-o formă sau alta, sunt asociaţi acestui partid.” AUR, prin Peiu, l-a numit pe Tomac „activist de partid”.
5–13 iunie: negocierile lui Tomac
Tomac a purtat discuții cu grupurile parlamentare, dar blocajul nu era despre miniștri, ci structural. Pe 8 iunie, Fritz a spus că „greu vedem o susţinere USR” pentru guvernul lui, iar pe 12 iunie USR a decis oficial să nu-l susțină. Tomac a avertizat în aceeași seară că „riscăm, practic, prin acest orgoliu politic, să anulăm tot efortul pe care l-au făcut cetățenii români anul trecut”.
14 iunie: Tomac revocat, Veștea desemnat
Pe 14 iunie, Nicușor Dan a semnat două decrete: revocarea desemnării lui Tomac și desemnarea lui Adrian Veștea, președintele Consiliului Județean Brașov. Conducerea PNL nu fusese informată. Bolojan: „Nici conducerea PNL și nici eu, personal, nu am fost informați anterior de președinte în privința acestei decizii, un act ostil, o evidentă încercare de rupere a PNL.” Veștea a acceptat: „Ceea ce se întâmplă astăzi nu este o ameninţare pentru PNL. Este un moment de responsabilitate.”
15–17 iunie: criza se adâncește
Pe 15 iunie, PNL a decis să nu susțină guvernul și a anunțat că „parlamentarii care nu respectă decizia luată de partid vor fi excluși din partid”. Veștea a refuzat să-și depună mandatul. Pe 16 iunie a declarat „deschidere totală față de toate partidele parlamentare”, inclusiv AUR.
Pe 17 iunie, USR a anunțat că „USR nu va vota Guvernul Veștea” și l-a mandatat pe Fritz să negocieze cu PNL, UDMR și președintele. Kelemen Hunor a spus că UDMR nu votează nici el și că se discută „2-3 variante, una dintre ele e guvernul minoritar”. Tot pe 17 iunie, Cătălin Predoiu a demisionat din funcția de prim-vicepreședinte PNL („E nevoie urgentă de guvern”), iar PNL a convocat Consiliu Național Extraordinar pentru 19 iunie și Congres Extraordinar pe 21 iunie, la Romexpo. Tomac și-a explicat public eșecul: „PNL și PSD au fost singurele partide care au manifestat deschidere cu privire la această formulă. Ulterior, poziția pe care PNL a avut-o nu a mai fost consecventă.”
18 iunie: „Război total”
Pe 18 iunie a izbucnit cel mai turbulent episod al crizei, care a împletit dosarele penale cu criza politică.
DNA l-a plasat pe Ciprian Ciucu, vicepreședinte PNL și primar general al Capitalei, sub control judiciar de 60 de zile, pentru fapte din perioada în care era primarul Sectorului 6. Ciucu: „Nu am nimic de ascuns. […] Sunt nevinovat. O să am un an, doi, trei, nu știu cât va dura acest proces, o tinichea de coadă.”
În aceeași zi, ÎCCJ a dat decizia definitivă în procesul ANI cu Dominic Fritz, pentru conflict de interese: o sancțiune administrativă și interdicția de a candida până în 2030. Fritz a spus că decizia nu îi ia mandatul de primar al Timișoarei și a anunțat că o va contesta la CEDO. Înainte de sentință scrisese: „Ce zi de coincidențe.” Tot el a acuzat: „Sistemul clientelar care şi-l doreşte pe Adrian Veştea prim-ministru e în stare să genereze ură interetnică.”
Bolojan i-a răspuns lui Tomac: „Niciodată nu am formulat vreun acord, nici măcar de principiu, pentru învestirea unui guvern tehnocrat. Încetați cu minciunile.” Dan, de la Bruxelles, a apărat desemnarea: „L-am desemnat cu convingerea că el poate să fie votat și să rezolve criza.”
19 iunie: Dan apără desemnarea
Pe 19 iunie, Dan a spus despre căderea Guvernului Bolojan: „nu trebuia să cadă”. Despre Veștea: „Varianta Veștea am socotit că este cea mai bună pentru o majoritate.” PNL era sfâșiat, iar aritmetica pentru Veștea rămânea imposibilă fără AUR.
21 iunie: congresul de la Romexpo
Pe 21 iunie, la Romexpo, Bolojan a fost reales președinte PNL cu 1.769 de voturi. Congresul a reconfirmat ruptura de PSD și i-a somat pe liderii din tabăra Veștea (Lucian Bode, Rareș Bogdan, Adrian Veștea, Hubert Thuma, Alina Gorghiu) să demisioneze din conducere. Bolojan a propus un pact național: „Pentru a putea funcţiona acest tip de guvern este nevoie de un acord politic de tip naţional, în care în următoarele şase luni partidele semnatare să se angajeze.”
22 iunie: căderea Guvernului Veștea
Pe 22 iunie, Parlamentul a respins Guvernul Veștea: 189 voturi pentru, 23 împotrivă, față de 233 necesare. AUR a plecat din sală înainte de vot, după un discurs al lui Simion: „Eu şi toţi oamenii din această sală, care nu sunt trădători, ne ridicăm în picioare şi părăsim această sală sinonimă cu trădarea.” Grindeanu: „Mai avem 70 de zile până se închide PNRR. […] PSD nu va vota un guvern minoritar PNL–USR–UDMR.” Veștea a prevăzut „o perioadă de nesiguranță, o perioadă de neliniște pentru români”.
23–25 iunie: apariția lui Mureșan
Pe 24 iunie, Fritz a anunțat: „Suntem hotărâți să ne asumăm un guvern minoritar în formula PNL - USR - UDMR.” Surse politice au relatat că Fritz propusese și o rotativă (PNL-USR-UDMR până în 2027, apoi PSD), pe care Grindeanu a numit-o „o copilărie”. Pe 25 iunie, PNL, USR și UDMR au convenit asupra lui Siegfried Mureșan, europarlamentar PNL și vicepreședinte PPE, cu un mesaj explicit: „Fără AUR, categoric fără AUR.”
26 iunie: blocajul de la Cotroceni
Pe 26 iunie, Nicușor Dan a convocat la Cotroceni liderii PSD, PNL, USR și UDMR. Întâlnirea a fost tensionată. La finalul ei, Dan a pronunțat cel mai dur diagnostic al crizei: „Am revenit la blocajul politic pe care marți îl credeam depășit. […] De marți până azi, PNL și-a schimbat poziția.” Dan acuza PNL că acceptase implicit susținerea unui guvern PSD și se retrăsese. Bolojan a negat versiunea: Dan „nu a agreat varianta Siegfried Mureșan”. Existau acum doi purtători de narativă incompatibilă ai aceleiași seri.
27 iunie – 3 iulie: ultimatumuri și vacanță
Pe 25 iunie, Dan le ceruse partidelor să vină „cu majoritate”, pentru că „avem miza până la 31 august a banilor din PNRR”. După eșecul de la Cotroceni din 26 iunie, Grindeanu a răspuns cu aritmetica: „dacă PSD-ul nu votează, nici ceilalți n-au majoritate”. Pe 1 iulie a mers mai departe: „Acum, pe loc, îl semnez. Să vină Bolojan să-l semneze și el”, cerând PNL să voteze un guvern minoritar PSD. Bolojan a refuzat cadrul: „În general, guvernele nu se fac prin declarații publice, în emisiuni de televiziune sau podcasturi.” Mureșan a escaladat: „premierul OUG 13”, „recuperarea puterii totale în stat”, „Mai bine Bolojan cu prerogative limitate, decât Grindeanu cu puteri depline”.
Pe 30 iunie, ultima zi a sesiunii ordinare, Dan a refuzat o nouă desemnare: „Acum este o certitudine că nu trece și nu vreau să facem un exercițiu: hai să ne jucăm de-a prim-ministrul și de-a desemnarea Guvernului.” A adăugat: „Eu în continuare nu înțeleg de ce nu a trecut Guvernul Tomac.” Pe 1 iulie, Parlamentul a intrat în vacanță de vară fără un premier desemnat. Un nou executiv putea fi instalat numai într-o sesiune extraordinară.
Iulie 2026: armistițiu, anticipate și sesiunea extraordinară
Pe 2 iulie, Bolojan a propus o formulă de „Guverne de tip armistițiu cu durată cât se poate de clară pentru a ieși din blocajul legat de absorbția de fonduri europene” și a observat la Grindeanu „o schimbare de ton”. Mureșan a respins orice formulă cu PSD: „Drumurile sunt separate.”
Pe 12 iulie, Dan i-a chemat pe liderii partidelor la Cotroceni, cu sesiunea extraordinară pentru PNRR pe agendă. Pe 14 iulie, de la Paris, a închis tema alegerilor anticipate: acestea „ar prelungi starea de incertitudine și n-ar aduce de fapt nimic nou”. Pe 13 iulie, Grindeanu a mutat ținta spre AUR: „AUR-ul îl ține în funcție pe Bolojan. AUR-ul a ieșit din sală.”
Sesiunea extraordinară a avut loc între 27 și 31 iulie, pentru legile cerute de PNRR (Codul urbanismului, Legea integrității, acordul de împrumut SAFE și altele). Pe 29 iulie, Bolojan a confirmat că s-a întâlnit de două ori cu George Simion: „Au voturi în spate […], dar nu au fost negocieri politice.” În aceeași zi, Mureșan a acuzat PSD că a tratat PNRR „doar despre bani, nu și despre reforme”: „Ei au vrut toți banii, fără a face nicio reformă. Nu merge așa!”
August 2026: a patra lună și termenul PNRR
Pe 14 august, după datele INS pe primul semestru (PIB -0,8%, față de +1% prevăzut în buget), Grindeanu a lansat cel mai dur atac al verii: „Îți lipsesc aproape 40 DE MILIARDE, Ilie!” Pe 23 august, criza ajungea la 110 zile de la căderea Guvernului Bolojan.
Pe 27 august, Dan a anunțat o nouă rundă de consultări de la 1 septembrie. A recunoscut că „ar fi fost bine ca varianta Tomac să treacă și să nu facem toată această echilibristică cu Parlamentul, cu sesiuni extraordinare” și a spus că nu vede „susținere pentru un guvern cu miniștri tehnocrați”.
Pe 31 august, termenul PNRR a expirat. România primise aproximativ 13 miliarde de euro din cei 20,1 miliarde ai planului revizuit și pierduse definitiv 1,23 miliarde. Ultima cerere de plată putea fi depusă până la sfârșitul lui septembrie. Bolojan: „Este un final de program PNRR, așa cum spuneam, și aici trebuie să tragem niște lecții.”
La 31 august 2026, România se afla la 118 zile de la căderea Guvernului Bolojan, cu un guvern interimar fără puteri depline și fără un premier desemnat.
Septembrie 2026: „E momentul să tranșăm problema”
Consultările anunțate pentru 1 septembrie au fost amânate. Pe 3 septembrie, Nicușor Dan a spus că desemnarea va veni „în zilele următoare”: „Societatea aşteaptă să avem guvern. E momentul să tranşăm problema.” Pozițiile s-au repoziționat în paralel. Pe 14 septembrie, Siegfried Mureșan a fixat linia PNL: un guvern tehnocrat poate fi votat „doar dacă are oameni serioşi”, nu unul cu PSD în componență, iar alegerile anticipate, nedorite, pot deveni „o necesitate”. AUR a continuat demersul de suspendare a președintelui. Pe 29 august, Peiu insistase că „nu s-a schimbat absolut nimic”.
17 septembrie: Mureșan, al treilea premier desemnat
Pe 17 septembrie, la 135 de zile de la demiterea Guvernului Bolojan, Dan a consultat toate grupurile parlamentare. PSD l-a propus pe Sorin Grindeanu, PNL, USR și UDMR pe Siegfried Mureșan, iar AUR și-a condiționat votul de intrarea la guvernare. Înaintea consultărilor, Peiu a adus din nou discuția pe economie: „Pierdem cam 2,3 miliarde de euro pe lună.” Seara, Dan l-a desemnat pe Mureșan, „persoana care are cele mai multe voturi exprimate azi de partide la consultări”, și a constatat la partide „multă preocupare electorală și mult mai puțină preocupare pentru interesul național”. Grindeanu a reacționat cu „surprindere și dezamăgire”. AUR, prin Peiu, a anunțat că nu se uită „nici pe vizor”: „Este masochist să bați la ușa AUR ca să ceri voturi.”
18–29 septembrie: un guvern fără PSD, cu voturile PSD
Mureșan a ales o strategie fără precedent în criză: nu a negociat cu PSD pe sub masă, dar a cerut voturile PSD la vedere. „Singurul dialog pe care îl voi avea cu PSD este dialogul oficial”, a spus pe 23 septembrie, adăugând că „nu sunt un premier de sacrificiu”. Pe 20 septembrie promisese continuitate cu Bolojan: „Premierul Ilie Bolojan a aprins lumina în cămara cu șmecherii. Dacă cineva se așteaptă ca eu să sting lumina, se înșală amarnic.” Conducerea PSD a anunțat încă din 21 septembrie că nu va vota guvernul. Grindeanu i-a cerut lui Mureșan să renunțe la mandatul de europarlamentar, iar Mureșan a răspuns că ideea „stârnește zâmbete”.
Pe 26 septembrie, Mureșan a depus programul și lista miniștrilor: trei vicepremieri (Mircea Abrudean, Radu Miruță, Tánczos Barna) și 170 de voturi sigure din cele 233 necesare. În aceeași zi, The Wall Street Journal a publicat acuzații privind rolul ambasadoarei SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, în căderea Guvernului Bolojan. PSD le-a respins, iar Mureșan a transformat votul într-un test: PSD avea ocazia să demonstreze „că nu au fost motivați de interese străine”. Peiu a dat propria versiune: moțiunea, a spus el, a fost redactată de el și de Marian Neacșu, fără implicare americană. Pe 28 septembrie, Consiliul Politic Național al PSD a votat în unanimitate împotriva guvernului — „o decizie fermă, asumată şi ireversibilă”. Peiu a desființat programul înaintea audierilor: „Te apucă râsul când vezi așa un delir de vorbe.” Pe 29 septembrie, Călin Georgescu a fost arestat preventiv pentru 30 de zile.
30 septembrie: căderea Guvernului Mureșan
Înaintea votului, Peiu a dat guvernului „0,00%” șanse. A avut dreptate. Guvernul Mureșan a obținut 182 de voturi pentru și 15 împotrivă, cu șapte mai puțin decât Veștea în iunie. PSD și AUR nu au votat. Mureșan a spus că „partidele care au declanşat criza politică au votat astăzi pentru prelungirea crizei politice” și a fixat noul obiectiv al PNL: o majoritate „fără PSD și fără AUR” după următoarele alegeri. Fritz a cerut alegeri anticipate. Bolojan a vorbit despre „o procedură împlinită”.
Pentru prima dată după 1989, erau îndeplinite condițiile constituționale (art. 89) pentru dizolvarea Parlamentului: două voturi de învestitură respinse. Dan a refuzat această cale. „Am trăit astăzi un nou eșec al membrilor Parlamentului de a constitui o majoritate”, a spus el de la Praga, și a anunțat consultări și o a patra desemnare pentru luni, 5 octombrie.
1 octombrie: a cincea lună
Pe 1 octombrie, Dan a transformat excluderea AUR într-o condiție obligatorie pentru următorul premier: o prezență AUR la guvernare „ar afecta relația cu partenerii noștri”. Peiu a replicat că „Constituția nu îi dă voie să selecteze partidele care să compună majoritatea parlamentară”. Mureșan l-a atacat pe Grindeanu: „a venit, a glumit, a mințit, și apoi a fugit”. În aceeași zi, premierul interimar Ilie Bolojan a fost chemat la DNA Iași pentru audieri.
La 1 octombrie 2026, ziua actualizării acestui articol, România se află la 149 de zile de la căderea Guvernului Bolojan și la 164 de zile de la retragerea PSD din coaliție. Criza a consumat trei premieri desemnați, a respins două guverne în Parlament, a supraviețuit unui congres de partid, unui scandal judiciar dublu, unei sesiuni parlamentare fără premier și unei investigații a presei americane. Pentru prima dată, alegerile anticipate sunt posibile constituțional. Președintele a ales totuși să mai încerce o dată.